| 1.
|
ST'EMĂ, steme, s.f. 1. Semn convenţional distinctiv, caracteristic si simbolic, al unei ţări, al unui oras, al unei dinastii etc.; emblemă, blazon. 2. Coroană, diademă. ◊ Expr. A fi cu stemă-n frunte = (despre oameni) a fi (sau a se crede) mai deosebit, mai grozav decât alţii. 3. (Înv.) Piatră preţioasă. 4. Semn caracteristic, pată sau smoc de păr (de altă culoare) pe fruntea unor animale. - Din ngr. st'emma. Sursă
: DEX'98
( 26202)
- RACAI |
| |
| 2.
|
ST'EMĂ s. armoarii (pl.), blazon, emblemă, (înv.) armături (pl.), herb, marcă, pavază, scut. (~ unei case princiare.)
Sursă
: Sinonime
(211365)
- siveco |
| |
| 3.
|
ST'EMĂ s. v. nestemată, piatră preţioasă, piatră rară, piatră scumpă.Sursă
: Sinonime
( 211366)
- siveco |
| |
| 4.
|
st'emă s. f., g.-d. art. st'emei; pl. st'eme
Sursă
: DOR
(284141)
- siveco |
| |
| 5.
|
ST'EM//Ă ~e f. 1) Semn simbolic al unei ţări sau al unui oras (zugrăvit pe drapel, monede, stampile etc.); herb; blazon. 2) Marcă de nobleţe a unei familii sau dinastii; blazon; herb. 3) înv. Podoabă pe care o purtau femeile pe cap; diademă. ◊ A fi cu ~-n frunte a se crede mai deosebit decât ceilalţi. 4) înv. Piatră preţioasă. /<ngr. st'emma, lat., fr. stemma,sl. stemas
Sursă
: NODEX
(354425)
- siveco |
| |
|
|